Search

Integrismul laic. Despre cazul francez

15/10/2007

Ovidiu Sferlea

INTEGRISMUL LAIC. DESPRE CAZUL FRANCEZ

Par exemple

O vizita întâmplatoare într-un cunoscut spital public parizian poate oferi muritorului neavizat din România destule surprize. Fara a intra în detalii, sa spunem ca dezolarea pe care am resimtit-o cu totii fata de mizeria spitalelor autohtone si sentimentul românesc ca ea ar fi unica în Europa trebuie mult relativizate. Au si altii spitalele lor. Altceva m-a izbit însa si mai tare. În incinta spitalului, fresce pornografice acopereau amândoi peretii holului unui corp în care s-a nimerit sa intru. De la grotesc la macabru nu mai erau decât doi pasi: dupa colt, jumatatea unui sicriu gol, camuflat pe trei sferturi de un carton aruncat deasupra. Locul respira un aer greu, de destramare. Nu, orice-ati crede, nu era morga.

Alta întâmplare. Casatoria unor prieteni, într-o sala a primariei din Blanc Mesnil, suburbie a Parisului a carei primarita este si capul Partidului Comunist Francez. De deasupra estradei oficiale, nudul unei femei domina languros încaperea. Nelamuriri? E vorba, de fapt, de un imn închinat frumusetii, dupa cum avea sa tâlcuiasca functionarul care oficia ceremonia.

Sa presupunem acum ca ar exista si în Franta un organism care s-ar ocupa cu modul în care sunt decorati peretii institutiilor publice, ba chiar cu stabilirea canonului înjuraturilor recepte acasa sau în masina personala, ceva de genul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii(CNCD). Sa ne mai imaginam si ca un cetatean, ofensat de “atmosfera degradanta” instaurata de aceste imagini, ar depune o plângere la CNCD si ar cere ca ele sa fie scoase din toate institutiile publice. O motivatie plauzibila ar fi ca imaginile cu pricina sunt discriminatoare fata de cei care nu împartasesc aceleasi convingeri etice/estetice/religioase si nu se recunosc în ele. În buna logica, CNCD ar trebui sa-i dea dreptate si sa recomande ca Adunarea Nationala a Frantei sa legifereze împotriva acestui tip de situatii.

În fine, ca sa terminam povestea, e foarte probabil ca Adunarea Nationala ar respinge categoric recomandarea în numele laicitatii Republicii (potrivit careia sensibilitatile religioase nu pot fi argumente pentru a cenzura expresiile altor sensibilitati, eventual artistice sau filozofice) si al opiniei publice majoritare. Iar cetateanul ar ramâne doar cu dreptul de a se simti discriminat si cu sentimentul ca laicitatea proclamata în constitutie nu este în realitate garantul neutralitatii axiologice a spatiului public.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 1 Comentariu »

Mirel Banica: Criza icoanelor

19/9/2007

CRIZA ICOANELOR, un eseu de Mirel BANICA

Criza icoanelor, perceputa ca efect al interactiunii dintre religie si provocarile modernitatii, nu este specifica Romaniei si nici nu reprezinta o noutate în Europa. Astfel, în Anglia anilor 1980, mai multe grupuri de presiune s-au opus energic tentativelor de regularizare si reformare a învatamantului religios în scoli stipulate de celebrul „Syllalbus din Birmingham”, considerand ca ele ameninta mostenirea culturala britanica si „certitudinile morale” ce stau la baza mentinerii ordinii sociale. Mai recent, în toamna anului 2003, Italia a fost zguduita de „afacerea crucifixului”. Pe peretii salilor de clasa din Italia se gaseste în mod traditional,  expus un crucifix. Un italian locuind într-un mic oras de provincie din centrul Peninsului, recent convertit la islam, a propus cu patima si tenacitatea specifica tuturor convertitilor, eliminarea acestui simbol religios în salile de clasa frecventate de copiii sai. Reactia imensei majoritati a presesi si principalilor lideri de opinie italieni a fost unanima: dincolo de simbolul religios pe care-l reprezinta, crucifixul este o emblema a identitatii culturale si religioase a Italiei. Interesant este de remarcat si faptul ca aceasta criza a declansat în Italia a veritabila moda vestimentara, toti italienii întrecandu-se în a purta cruciulite-crucifixuri de diferite dimensiuni; decoltatele animatoare ale emisiunilor de divertisment italiene au fost printre primele a se lansa în aceasta moda de circumstanta. La fel ca si în cazul romanesc, în valul de emotie care a cuprins mass-media din Italia, Biserica a fost cea mai nuantata si moderata în luarile sale de pozitie si în aprecieri. Dincolo de razboiul mediatic al simbolurilor religioase, ne putem întreba daca în acest caz precis nu este vorba de un paradox al „laicitatii” în varianta italiana. Stat laic? Da, dar fara a pune în discutie reprezentarea sociala a religiei ca matrice a identitatii nationale.

Utilitatea crizei în întelegerea faptului religios contemporan

Expresia „fapt religios” este din ce în ce mai utilizata în dezbaterea actuala europeana legata de religie, în ciuda ambiguitatii recurente lasate mostenire de cei care au utilizat-o initial (Durkheim, Mauss), dar si a „neutralitatii sale compromitatoare”, dupa cum scria recent eseistul si „mediologul” francez Regis Debray. Faptul religios desemneaza o realitate umana observabila, inserata într-un context istoric si geografic particular, dar si un obiect de studiu. Cu alte cuvinte, faptul religios este un subiect al cunoasterii, mijloc eficace de întelegere aprofundata a unei civilizatii sau al unei societatii.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 1 Comentariu »

Dezbatere pe tema Icoanelor in Scoli – inregistrare audio

25/6/2007

Dezbatere pe tema Icoanelor in Scoli. Inregistrarea emisiunii difuzate duminica 24 iunie pe Radio Romania Actualitati sub genericul “Luminile nopÅ£ii – cultură ÅŸi spiritualitate”. Realizator Cristian Curte. Invitati: Victor Roncea, coordonator, Asociatia Civic Media; Dragos Tacaluta, avocatul Asociatiei Studentilor Crestini Ortodocsi din Romania. Intervenienti telefonici: Csaba Astalosz, presedinte, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Emil Moise, profesor.

Ascultati inregistrarea emisiunii – clic dreapta / save as…

Postat in articole | 8 Comentarii »

Ioachim Arnautu: Reinvierea iconoclasmului, prim pas in prigonirea crestinismului in Romania

22/2/2007

Ioachim Arnautu

Iconoclasmul în primul mileniu crestin

Dupa marile dispute hristologice din primele secole crestine (arianismul, nestorianismul, monofizismul etc), la care Sfintii Parinti ai Bisericii au raspuns în chip limpede si deslusit, aratând ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, în secolul al VIII-lea izbucneste cu violenta un alt conflict, legat de reprezentarea Lui, a Maicii Sale si a sfintilor în icoane – iconoclasmul (lupta împotriva folosirii icoanelor în cultul Bisericii).

Sfintii Parinti ai Bisericii au gândit arta crestina ca o ilustrare a învataturii Bisericii, astfel ca icoana nu este un simplu accesoriu cultic, nici nu are menirea de a împodobi lacasurile de cult, ci este o marturisire de credinta ortodoxa, cu un profund caracter dogmatic. Fiind purtatoarea unui mesaj dogmatic, icoana a avut dintotdeauna rolul de a îndruma omul catre cele dumnezeiesti si de a oferi modele cât mai accesibile si usor asimilabile.

Datorita înaltimii învataturii ortodoxe, înca de la începuturile crestinismului, au existat tendinte iconoclaste, ce s-au mentinut în comunitatile montanistilor, novatienilor sau paulicienilor. Aparitia unui curent iconoclast puternic la nivelul Bisericii ca întreg a fost doar o chestiune de timp, care avea nevoie de un context favorabil pentru a se manifesta.

Acesta apare în Imperiul Bizantin al secolului al VIII-lea, ca urmare a existentei ideilor extremiste cu privire la rolul icoanelor în Biserica. Pe de-o parte, exista curentul celor care se împotriveau reprezentarii sub orice forma a lui Dumnezeu si a sfintilor, pe considerentul ca arta este incapabila sa redea slava lui Dumnezeu; în cealalta extrema, se afla venerarea exagerata a icoanelor, ce mergea pâna la idolatrizarea acestor obiecte ale cultului crestin.

Citeste mai mult »

Postat in articole | Nu sunt comentarii »

Nicolae Dragusin: Icoana, intre estetic si religios

14/1/2007

de Nicolae Dragusin, Romania Libera, sambata, 13 ianuarie 2007

Polemicile iscate pe marginea prezentei simbolurilor religioase in institutiile publice de invatamant reflecta o dezbatere subreda, cu foarte multe fisuri si, intr-o oarecare masura, pe fondul unor firave perspective teologice.

Cu toate imperfectiunile sale, dezbaterea nu ar fi intrat atat de evident in atentia publica daca nu ar fi pornit de la un principiu care poate constitui esenta modernitatii: separarea statului de Biserica. Faptul ca statul si Biserica sunt doua entitati distincte care trebuie sa colaboreze doar atunci cand este in discutie binele colectiv care porneste intotdeauna de la persoana umana, este un lucru asupra caruia intr-un mod aproape unanim s-a cazut de acord. Daca scopul este acceptat, metoda este cea care divizeaza.

Scrisoarea pe care un cadru didactic de la un liceu agricol din Buzau a adresat-o Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) si care, de altfel, constituie nucleul dezbaterii, considera ca prezenta icoanelor in institutiile publice de invatamant sugereaza absenta unei neutralitati a statului in raport cu Biserica. Asumarea acestei opinii se poate face probabil doar prin ignorarea unei realitati evidente: icoana este un obiect care are valoare spirituala doar daca crezi in ceea ce reprezinta. Altminteri, poate fi o lucrare artistica in fata careia poti avea o atitudine critica, laudativa sau neutra. Nu este deloc mai putin adevarat ca icoana reprezinta unul din putinele obiecte de cult asupra carora Biserica nu are drept exclusiv de producere si comercializare. Asta inseamna ca icoana poate face oricare dintre noi fara ca Biserica sa aiba vreo implicare, in afara de actul simbolic al sfintirii ei. Singurul fir de legatura dintre cele doua (icoana si Biserica) il constituie revendicarea de la o realitate comuna. Icoana transmite realitati care stau la baza intemeierii Bisericii (Crestine). Aceasta legatura sensibila este reglementata de Erminie, adica regula picturii care poate fi chiar “incalcata” in situatiile de exces de imaginatie si spiritualizare. Altfel, cum ne putem explica ca doar mesterii iconari romani realizau acum mult timp chipuri de oameni fie cu trei ochi, fie cu trei maini pentru a simboliza Sfanta Treime? In plus, daca sunt locuri unde icoanele sunt prezente, nu se intampla pentru ca Biserica a venit si le-a impus sau statul le-a cerut. Ele sunt acolo deoarece anumite persoane le-au dorit, iar altele le-au agreat.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 3 Comentarii »

„Icoana ce ne ocroteste”: Opinii ale profesorilor si elevilor

12/12/2006

Opinii ale educatorilor si elevilor într-un liceu si la o gradinita din Botosani despre încercarile de a scoate icoanele din scoli

Iata rezultatele unei anchete realizata de subsemnatul la doua unitati scolare din Botosani – Liceul Pedagogic si Gradinita nr. 5. Cred ca, daca opinia unui profesor din Buzau conteaza atât de mult – la fel de mult pot cântari si opiniile unor educatori si elevi din alte scoli si din alte localitati.

Radu Cajvaneanu, jurnalist

Icoana ce ne ocroteste

Scoala Normala „Nicolae Iorga”, cunoscuta îndeosebi sub numele Liceul Pedagogic, este o unitate scolara reprezentativa a municipiului Botosani. Am cautat sa aflam parerea mai multor profesori si elevi vizavi de noua provocare lansata la adresa credinciosilor din România, referitoare la prezenta icoanelor si a simbolurilor religioase în scoli. Iata opiniile consemnate la fata locului:

“A scoate icoana din scoala înseamna a scoate ceva din sufletul românului”

Doamna profesoara Viorica Corolea, profesor psihopedagog:

– Consider nedemna aceasta propunere de eliminare a icoanelor din scoli. Este o actiune jignitoare, în primul rând pentru originea natiunii române. Si, în al doilea rând, pentru traditia si civilizatia româneasca. Cultura româna este o cultura europeana care s-a format prin crestinism, prin respectarea unor reguli de conduita si norme morale. Se stie, din istoria civilizatiei noastre ca primele carti românesti au aparut în sânul bisericilor. Primele caractere din limbajul slavon s-au transformat apoi în caractere latine tot în sânul Bisericii. A scoate icoana din scoala înseamna a scoate ceva din sufletul românului.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 5 Comentarii »

George Roncea: …nu va temeti!

9/12/2006

George Roncea, jurnalist, 8 decembrie 2006

De Sarbatorile crestine ale romanilor, o institutie a statului (roman) a decis interzicerea afisarii icoanelor si insemnelor religioase in scolile copiilor nostri. La 17 ani de la insurectia tinerilor din Decembrie 1989, un grup de bolsevici de rit nou a readus interdictiile partidului comunist in viata noastra publica.

O victorie istorica” – asa numea Gabriel Andreescu, recent, hotararea unui organism al statului prin care se cere interzicerea icoanelor si crucilor din scolile copiilor nostri. Este discutabila plasarea lui Andreescu in vreo categorie clara, dar ceea ce este evident este ca domnia – sa este un campion de temut. Un campion al tuturor cauzelor care implica minoritatea de orice fel. Campion al dracului (de iscusit), ar zice romanul simplu. A fost aparatorul lui Bivolaru si al MISA (minoritatea ioghinilor), aparatorul ungurilor (minoritatea maghiara) – desi nu prea aveau nevoie de ajutorul sau, l-au tot premiat pentru asta; aparatorul homosexualitatii (minoritatea barbatilor care prefera sexul anal si oral – si reciproca – cu persoane de aceeasi factura), aparatorul tezelor sovietice cu privire la Republica Moldova (in beneficiul minoritatii “moldovenilor” asa-zisei republici) etc. s.a.m.d.

Paul Goma, celebrul luptator anticomunist, il numea pe Andreescu “industrias al drepturilor omului”, “salariat (in curand pensionar) al Drepturilor omului (din Romania)”. Il citez in continuare pe Goma, deoarece portretul creionat de acesta este fara egal: “Dupa Gabriel Andreescu – doar minoritarii din Romania, nu si majoritarii au dreptate; dreptate au numai ungurii, numai evreii (bietii tigani, desi minoritari, ei vor fi folositi, dar “dreptate” nu nu vor avea vreodata) – nu si romanii atunci cand cer stabilirea si recunoasterea adevarului despre rolul evreilor in anul de cumplita ocupatie sovietica a Basarabiei si Bucovinei de Nord, incepind de la 28 iunie 1940; despre rolul ungurilor in Transilvania de Nord, ocupata de ei (nu de “fascisti”, nici de “horthysti”, ci de unguri) la 1 septembrie 1940 – precum si adevarul despre responsabilitatea romanilor si a ungurilor in persecutarea-masacrarea evreilor si a tiganilor”.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 2 Comentarii »

Teodor Baconschi: Jos icoanele?

5/12/2006

Teodor Baconschi: Jos icoanele?, Dilema Veche, nr 149/01.12.2006

“Zugravirea” divinului a devenit posibila si pastoral dezirabila gratie intruparii Cuvantului. Asa suna – in termenii de azi – vechea hotarare a Sinodului VII Ecumenic (tinut la Niceea, in 787). Prin acea invatatura, sanctionata dogmatic, Biserica inca unitara a pus capat unui conflict cunoscut in istoria sa drept “criza iconoclasta”. Certurile pe aceasta tema au aparut inca din primele secole. Epifaniu de Salamina era “iconoclast”. Ioan Damaschinul a fost “iconodul”. Cand bazileii insisi au pus la indoiala cultul icoanelor, Bizantul a luat foc. Disputa nu era nici pur teologica, nici pur estetica. Avea o dimensiune psihologica (omul e mai sigur pe el daca nevazutul capata un chip). Avea si o latura politica, pentru ca puterea vrea nu doar reprezentanti, ci si reprezentari.

In arta religioasa, ortodocsii au ramas la doua dimensiuni. Occidentalii au admis pe deasupra statuarul hagiografic. Mai tarziu, protestantii s-au intors la iconoclasm, abolind orice infatisare, fie ea icoana, statuie de sfant sau crucifix. O mare parte din aceasta mostenire a cimentat mentalitatea laicismului modern si revolutionar. De la 1789, pana la distrugerile republicane din Spania razboiului civil si persecutiile staliniste, europenii au tot casat “idoli”, pe care i-au inlocuit cu mai sanatoasele dictaturi omenesti.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 1 Comentariu »

Dan Pavel: Intre “political correctness” si “moral idiocy”

4/12/2006

Dan Pavel: Intre “political correctness” si “moral idiocy”, aparut in Ziua, 04.12.2006

Initiativa scoaterii icoanelor din scolile de stat invoca ideologia drepturilor universale ale omului, dar este o dovada de “moral idiocy”.

Acum 60 de ani, sub talpa lui Stalin, NKVD, GRU si a Armatei Rosii, se dicta interzicerea Bisericii Romane Unite cu Roma, scoaterea din scoli a icoanelor, intemnitarea clerului ortodox, catolic, greco-catolic, protestant etc., dupa care au urmat decenii de persecutii ale statului ateu, care au culminat cu daramarea bisericilor, din ordinul dictatorului comunist Ceausescu. Nu intamplator, la Revolutia anticomunista s-a iesit la Universitate cu crucea si icoana. Recastigand libertatea credintei si libertatea de exprimare, cetatenii din Romania si-au exprimat constant increderea in Biserica. Cei care au luat in serios initiativa profesorului Moise (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dar si cateva organizatii ale societatii civile sau intelectuali civici) nu si-au dat seama (sau nu le pasa) ca ofenseaza sensibilitatea religioasa a majoritatii. In numele unei minoritati inventate, care nu a fost nici macar consultata vreodata, s-au facut “recomandari” cu ambitii coercitive, fara a se tine cont de singura reduta etica a moravurilor nationale.

Nu am pus la indoiala rationamentele abstracte universaliste ale drepturilor individuale. Dar tot asa le-am dat dreptate si neoconservatorilor americani, al caror rationament abstract si universal i-a impins sa-l inlature de la putere pe Saddam si sa impuna democratia in Irak. Si acolo s-a spus ca democratia e universala. Insa tot o dovada de “moral idiocy” a fost, din moment ce s-a ajuns la dezastrul razboiului civil, al atentatelor si crimelor zilnice, al mortilor civili etc. Si marea ideologie comunista a emanciparii universale era “politically correct” la modul absolut, dar a produs regimurile totalitare si cele mai multe crime (peste 100.000.000 de morti, estimare minimala din “Cartea neagra a comunismului”), Gulagul, a nenorocit natiuni, categorii si clase sociale, minoritati, indivizi. Ideologia comunista a fost suprema “moral idiocy” din istorie.

Citeste mai mult »

Postat in articole | 1 Comentariu »

De la KGB la ONG

29/11/2006

Dan Ciachir: De la KGB la ONG, , aparut in Ziua, 29/11/2006

Saptamana trecuta, cand discutiile despre scoaterea icoanelor din scoli erau in toi, am citit in manuscris romanul autobiografic al scriitorului Boris Buzila, “Sita”.

O carte remarcabila, inclusiv sub aspect literar, despre drama Basarabiei. Dupa retragerea pasiva a trupelor noastre dintre Prut si Nistru, apare acolo ocupantul: Armata Rosie impanzita de agenti KGB, mai precis NKVD, cum se numea Securitatea sovietica pe atunci. Una din primele griji ale acesteia a fost scoaterea icoanelor din scoli. “Timp de cateva zile – povesteste scriitorul -, invatatorii ramasi pe loc au fost chemati la cursuri de pregatire. Acestea s-au tinut in sala cea mare a Casei Corpului Didactic… Pe scena, la o masa acoperita cu stamba rosie, activisti veniti de dincolo de Nistru cautau sa le explice fostilor educatori romani cam ce-ar trebui sa faca pentru a deveni educatori sovietici. Trebuia sa se intoarca in clasele de unde fusesera scoase tablourile istorice cu scene din trecutul nostru, harta Romaniei Mari si, bineinteles, icoanele, cu ceva-ceva, ca o “flacaruie” (“ogoniok”) din lumina care venea “de la Rasarit”. Cateva zile mai tarziu avea loc in satul basarabean Saliste si prima inmormantare ateista: trupul bunicii memorialistului era coborat in pamant fara preot si fara pogrebanie.

Deosebirea dintre demersul blasfemiator – propunerea scoaterii icoanelor din clase – al ONG-urilor neoiconoclaste romanesti si acela al ocupantului sovietic este doar de ordin butaforic: stamba rosie. In plus, cei dintai au propria lozinca: “discriminare”.

Necrestinii, care intrunesc doar cateva procente din populatia Romaniei, ateii declarati (sub un procent), se simt jigniti de insemnele crestine ale covarsitoarei majoritati. Daca vad crucifixe, icoane, ii apuca deochiul, ii ia cu ameteala si cu sughit…

Citeste mai mult »

Postat in articole | Nu sunt comentarii »

« Postari mai vechi

TRAFIC TRIPUL - Directo Web