Salvaţi Icoanele Copiilor! - împotriva discriminării majorităţii

Bogdan I. Stanciu*

„O minciună repetată de un milion de ori devine adevăr” a spus cândva un clasic al manipulării şi dezinformarii. Dacă ar fi trăit astăzi, Goebbels ar fi fost fericit: ar fi avut nevoie doar de o mie de repetiţii. Asta, întrucât progresul tehnologic şi accesibilitatea practic instantanee a unei cantităţi uriaşe de informaţii din toate colţurile lumii au adus specialiştilor în manevrarea conştiintei colective un nou concept, la fel de eficient. Parainformarea, sau informarea în exces, scurtează drastic, în era internetului, timpul pe care îl poţi acorda unui subiect, până la limita la care analiza critică face loc credulităţii absolute, instantanee.

Parainformarea şi dezinformarea merg mână în mână într-un caz care este departe de a se fi încheiat şi despre care vom mai auzi, cu siguranţă.

Cititorii „Lumii Credinţei” [articolul a fost scris pentru revista "Lumea Credintei", insa afirmatia este valabila, evident, si pentru cititorii altor publicatii care il vor reproduce, n.a.] cunosc, desigur, celebrul atac asupra prezenţei icoanelor în şcoli, declanşat de reţeaua organizaţiilor umaniste şi seculare, sub umbrela “protejării drepturilor omului” şi “nediscriminării”. Nimic nou, nici în acţiune şi nici în motivaţiile reale ale acesteia.

Destul de cunoscută este şi desfăşurarea, până la un anumit moment, a cazului. Recapitulare: la cererea unui profesor din Buzău, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării recomandă, în noiembrie 2006, Ministerului Educaţiei, elaborarea unui set de reguli care să interzică, practic, prezenţa în instituţiile publice de învăţământ neconfesional a simbolurilor religioase, cu excepţia orelor de religie. A urmat reacţia: formarea „Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” care a acţionat în instanţă, în patru procese distincte, decizia CNCD; campania pentru păstrarea icoanelor în şcoli, opiniile politicienilor, somitatilor; în fine, decizia Ministerului de respingere a recomandării CNCD.

Apoi, deşi procesele au continuat şi continuă, cazul a ieşit din atenţia media şi deci şi a publicului, părând că totul s-a încheiat. Însă, aşa cum “Coaliţia” avertiza, acalmia a fost una de moment.

Atacul a fost reluat acum câteva luni, de data aceasta seculariştii aruncând în arenă un aliat-surpriză. Dacă în prima parte a „meciului” presa le-a fost ostilă, pe considerente emoţionale, neo-iconoclaştii au apelat la o „uşă din dos” pentru a încerca manipularea publicului prin mass-media: dezinformarea.

Prin intermediul unui ziar important a fost lansată o perdea de fum destinată să zăpăcească publicul şi să-l facă incapabil să mai deosebească adevărul de minciună. Iar efectul a fost destul de puternic, “găluşca” fiind înghiţită şi propagată chiar de alţi colegi din presă. Din nou, metoda, caracteristică „Tatălui minciunii”, este familiară creştinilor.

La câteva zile după ce Curtea de Apel Bucureşti (instanţă de fond) a respins una din contestatiile “Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”, articolul „Exmatricularea Icoanelor” publicat de cotidianul „Adevărul” (?!) sub semnătura Daniela Şerb şi Liliana Năstase, pe 28 februarie 2008, otrăveşte publicul cu minciuni subtile. În doar câteva rânduri, autoarele reuşesc să mintă că ar exista o “decizie executorie” prin care Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului ar fi obligat să ia măsuri pentru scoaterea simbolurilor religioase din şcolile publice. În continuare, se manipulează cu tupeu spusele unui profesor de drept constituţional, Ioan Stanomir, pentru a se da greutate afirmatiilor, iar apoi i se cere o opinie… “celebrului” profesor Moise de la Buzău, care continuă minciuna pretinzând că “au fost pierdute trei procese” deschise împotriva Deciziei CNCD şi că aceasta trebuie aplicată IMEDIAT! În ce calitate i se cere opinia despre mersul unui proces în care nu este parte?! Doar Daniela Şerb şi Liliana Năstase ştiu.

Urmărind atât reacţiile online la articol (comentariile) cât şi pe cele “la a două mână”, pe diverse forumuri n-am putut decât să constat că diversiunea a funcţionat de minune. Sub presiunea timpului şi nevoii de informare, publicul a înghiţit pe nemestecate povestea celor două ziariste cu grave carenţe profesionale. Am început să primim semnale îngrijorate de la părinţi care fie întrebau “ce vor face acum, că justiţia a hotărât” în timp ce alţii deplângeau căderea drobului de sare de pe sobă, văzând deja icoanele scoase din şcoli.

Ce este mai rău este că nu doar publicul a fost păcălit, dar mai mult, luând că sursă Adevărul, alte instituţii media la fel de respectabile (sau nu!) - Evenimentul Zilei, Libertatea, Protv, TVR2 etc. - au propagat minciunile.

Deşi au fost trimise 3 drepturi la replică, redacţia “Adevărului” le-a ignorat. La fel şi cei de la “Evenimentul Zilei”. Cu toate că deontologia i-ar fi obligat să îl publice, indiferent dacă autorii ştiau că semnatarii acestora le sunt, întâmplător, şi colegi în presă*. Atitudinea ziarului Adevărul în special, ne-a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, reaua voinţa a autoarelor.

“Coaliţia” a făcut plângere deontologică, semnalând cazul atât Clubului Român de Presă**, pentru încălcarea unui număr record de articole din Codul Ziaristului, cât şi Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini.

Nu este locul să detaliem aici chestiuni juridice sau deontologice; însă, spre lămurirea şi întărirea tuturor creştinilor preocupaţi de acest subiect, repetăm, în paginile “Lumii Credinţei”, anunţul făcut imediat după apariţia articolelor în cauză.

CLARIFICARE PRIVIND SITUAŢIA SIMBOLURILOR RELIGIOASE ÎN ŞCOLI – 1 martie 2008

Comunicat din partea “Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”

În ultimele zile a fost lansată, în presă, o “perdea de fum” în chestiunea prezenţei simbolurilor religioase în şcoli, acţiune menită să mascheze o nouă tentativă de inducere în eroare a opiniei publice. Întrucât organizaţiile care contestă în instanţă Recomandarea nr. 323/2006 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), aflată la originea scandalului, au fost ocolite sistematic de presă în solicitarea unor puncte de vedere, comunicăm, pe această cale, următoarele:

1. Nu a fost emisă nici o “decizie executorie” a vreunei instanţe din România, care să oblige Ministerul Educaţiei să emită un ordin de eliminare a simbolurilor religioase din şcoli. O asemenea “decizie” există doar în minţile înfierbântate ale unor ziarişti cu grave carenţe profesionale. Procesele la care se face referire [în presă] nu implică Ministerul, ci CNCD, pe de o parte, şi diverse organizatii ale societătii civile. Indiferent care ar fi deciziile instanţelor, acestea nu pot avea ca efect “obligarea” unei terţe părţi.

2. Nici unul dintre procesele deschise de “Coaliţia pentru Respectarea Sentimentului Religios” împotriva CNCD nu s-a încheiat, întrucât nu a fost emisă nici o decizie definitivă şi irevocabilă. Toate procesele sunt pe rolul instanţelor.

3. Decizia CNCD nr. 323/2006 are caracter de RECOMANDARE. În ciuda afirmaţiilor repetate obsesiv de persoane pentru care neo-iconoclasmul a devenit un scop în viaţă, MINISTERUL NU POATE FI OBLIGAT SĂ O PUNĂ ÎN APLICARE. Chiar în cazul în care un astfel de ordin va fi emis, el va fi, de asemenea, contestat imediat în instanţă.

Miza atacurilor disperate, reluate în acest zile de grupările ateiste cu complicitatea - voită sau nu - a unor ziare şi posturi radio-tv, este dublă:
- să inducă în eroare opinia publică cu privire la o presupusă “obligaţie” a Ministerului Educaţiei de a emite un Ordin de interzicere a afişării simbolurilor religioase în şcoli şi să obişnuiască opinia publică cu această idee;
- speranţa că, odată ce curentul de opinie defavorabil se va fi “resemnat”, o viitoare conducere a Ministerului, îndeajuns de obedienţă intereselor cercurilor anti-româneşti şi anti-creştine, va emite un astfel de ordin, fără teamă de consecinţe.

Ne adresăm acum părinţilor, cadrelor didactice, elevilor care se opun ideii eliminării forţate şi abuzive a simbolurilor religioase din şcolile publice:

- NU DAŢI CREZARE ZVONURILOR. Nu există nici o decizie judecătorească sau ordin care să oblige în acest sens. Semnalaţi-ne orice caz în care se invocă astfel de “decizie” sau “ordin”.
- Primiţi critic şi cu MAXIMĂ CIRCUMSPECŢIE informaţiile apărute în presă. Consultaţi pentru informare şi site-ul web www.salvati-icoanele.info al “Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”.

Note
* Este vorba despre Victor Roncea si despre subsemnatul
**Clubul Roman de Presa ne-a comunicat ca va discuta plangerea noastra dupa incheierea perioadei de interimat la conducerea organziatiei.

Bogdan I. Stanciu este membru al Comitetului Director al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi reprezentant al “Coaliţiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”, grupare informală ce reuneşte eforturile civice şi juridice de apărare a prezenţei simbolurilor de credinţă în spaţiile publice.