Salvaţi Icoanele Copiilor! - împotriva discriminării majorităţii

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: “Cinstirea sfintelor icoane, element esenţial al identităţii noastre ortodoxe”

Fragment din pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresată clerului şi credincioşilor ortodocşi din cuprinsul Patriarhiei Române la Duminica Ortodoxiei- prima din postul Sfintelor Paşti, 25 februarie a.c.:

„…În Duminica Ortodoxiei, Sfânta Biserica ne oferă un element esenţial al identităţii noastre ortodoxe: cinstirea sfintelor icoane… Icoana ni se descoperă printr-un limbaj spiritual propriu din două domenii: istoric şi teologic, fiind lipsită de cea mai mică formă de agresiune.

Limbajul istoric al icoanei ne aminteşte de evenimentele sfinte din istoria mântuirii şi ne îndreaptă spre Împărăţia cerurilor, oferindu-ne posibilitatea de a vedea spiritual cele ce nu se pot vedea şi percepe prin simţuri. Prin icoana sfântă se descoperă Dumnezeu în inima noastră, după cum spune Sf. Ioan Damaschin „Ceea ce este cuvântul pentru auz, aceea este icoana pentru văz, căci cu ajutorul minţii ne unim cu icoana” (Cultul sfintelor icoane). Aşadar, Evanghelia şi icoana nu pot fi despărţite una de cealaltă.

Icoana ne vorbeşte, de asemenea, tainic–teologic şi ne cheamă la rugăciune, devenind prin sfinţire: „locul unei prezenţe harice”, făcând legătura între noi şi persoana sfântă zugrăvită pe ea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „…noi privim ca într-o oglindă cu faţa descoperită slava Domnului…” (II Cor. 3, 18)… Lupta pentru icoană a fost lupta pentru Faţa luminoasă a lui Hristos, pe care este rezumată întreaga credinţă şi viaţă creştină, întreaga Ortodoxie. Biruinţa smerită prin martiriu şi mărturie a sfintelor icoane în Bizanţ a fost triumful Ortodoxiei asupra iconoclasmului secularizator al Imperiului bizantin. În epoca noastră, locul ideolo-giilor totalitare a fost luat de alte forme subtile de rătăcire a persoanei umane, de la adevărul credinţei. În numele unui respect pentru om, greşit înţeles, după 17 ani de la căderea comunismului, vedem cu durere că şi la noi Ortodoxia şi icoanele ei redevin ţinta unor atacuri nedrepte. O arată cele două campanii agresive din toamna anului 2006 pentru eliminarea orei de religie din învăţământul public, precum şi a icoanelor din şcoli. Un nou iconoclasm încearcă să-L alunge pe Hristos din conştiinţa publică, să-i priveze pe copii de învăţarea dreptei credinţe şi de contemplarea Feţei Lui divino-umane.

Prezenţa icoanelor în şcoli depăşeşte rolul de mijloc didactic intuitiv pe care îl poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte şi sfinţitoare care oferă autoritate divină în formarea intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii…”

Nr. 966/21 februarie 2007
http://www.patriarhia.ro