Salvaţi Icoanele Copiilor! - împotriva discriminării majorităţii

Parintele Iustin Pârvu despre persecutia icoanelor in scoli, interviu pentru revista "LUMEA CREDINTEI", feb. 2007

-Un eveniment neasteptat pentru o societate democrata de azi a indignat majoritatea românilor din aceasta tara crestin-ortodoxa, si anume cererea de scoatere a icoanelor de pe peretii scolilor. Sfintia Voastra, ca un duhovnic incercat al acestui neam, cum vedeti aceasta problema?

Pentru noi, românii, aceasta problema nu e o noutate. Credinta poporului nostru a fost mult incercata si Ortodoxia a trecut prin multe persecutii. Numai ca acum persecutia Bisericii imbraca o alta forma, forma diplomatiei politice; acum vin cu „drepturile omului”, cu „principiul egalitatii”, cu „libertatea de constiinta” - lucruri care in fond ascund multa imoralitate si mârsavie. Aceasta problema de scoatere a icoanelor de pe peretii scolilor pare minora, dar nu este deloc asa. Tinta este alta, de distrugere a neamului, si de aceea se ataca ce are mai profund in el: credinta stramoseasca. Mâine scot icoanele, poimâine troitele si mai urmeaza bisericile… Acesta e scopul lor. Pai, daca mai gasesc vreo 20 de din astia ca alde Moise, atunci astia isi fac planul lor… Am trecut insa noi prin perioade si mai grele. Pentru noi, crestinii, iconoclasmul si toate fortele acestea anticrestine, incepând din primele veacuri, nu mai sunt o noutate. Ce fac ei acum e ca si cum ar incerca un purice sa piste un elefant. Asta e o ciurucaraie politica fata de ce au fost ceilalti adversari ai Bisericii crestine si ai Adevarului, minti foarte inalte, dar ratacite, carora greu le puteai sta inainte; dar Si-a trimis Dumnezeu oamenii Sai, care sa scoata Biserica din toate aceste probleme. Cum a fost, de pilda, persecutia iconoclasta din secolele 8-9. Erau, pe de o parte, evreii, care considerau icoana un idol, apoi monofizitii, care negau firea omeneasca a lui Hristos; si mai erau si mahomedanii, plus interesele politice ale basileilor iconoclasti. Insa prin multa jertfa, dupa zeci de ani de persecutie, s-au lamurit adevarurile de credinta si Biserica a câstigat noi martiri. Iata cum ii incuraja Sf. Teodor Studitul pe crestinii iconoduli: „Daca e nevoie, folosim pielea drept pergament si sângele in loc de cerneala”. Sf. Teodor a fost unul din cei mai mari aparatori ai icoanelor pe vremea aceea, monah la Manastirea Studion…

-Tocmai asta voiam sa va intreb: care trebuie sa fie atitudinea si rolul monahilor in astfel de imprejurari?

Citeste mai mult »

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: “Cinstirea sfintelor icoane, element esenţial al identităţii noastre ortodoxe”

Fragment din pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române adresată clerului şi credincioşilor ortodocşi din cuprinsul Patriarhiei Române la Duminica Ortodoxiei- prima din postul Sfintelor Paşti, 25 februarie a.c.:

„…În Duminica Ortodoxiei, Sfânta Biserica ne oferă un element esenţial al identităţii noastre ortodoxe: cinstirea sfintelor icoane… Icoana ni se descoperă printr-un limbaj spiritual propriu din două domenii: istoric şi teologic, fiind lipsită de cea mai mică formă de agresiune.

Limbajul istoric al icoanei ne aminteşte de evenimentele sfinte din istoria mântuirii şi ne îndreaptă spre Împărăţia cerurilor, oferindu-ne posibilitatea de a vedea spiritual cele ce nu se pot vedea şi percepe prin simţuri. Prin icoana sfântă se descoperă Dumnezeu în inima noastră, după cum spune Sf. Ioan Damaschin „Ceea ce este cuvântul pentru auz, aceea este icoana pentru văz, căci cu ajutorul minţii ne unim cu icoana” (Cultul sfintelor icoane). Aşadar, Evanghelia şi icoana nu pot fi despărţite una de cealaltă.

Icoana ne vorbeşte, de asemenea, tainic–teologic şi ne cheamă la rugăciune, devenind prin sfinţire: „locul unei prezenţe harice”, făcând legătura între noi şi persoana sfântă zugrăvită pe ea, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „…noi privim ca într-o oglindă cu faţa descoperită slava Domnului…” (II Cor. 3, 18)… Lupta pentru icoană a fost lupta pentru Faţa luminoasă a lui Hristos, pe care este rezumată întreaga credinţă şi viaţă creştină, întreaga Ortodoxie. Biruinţa smerită prin martiriu şi mărturie a sfintelor icoane în Bizanţ a fost triumful Ortodoxiei asupra iconoclasmului secularizator al Imperiului bizantin. În epoca noastră, locul ideolo-giilor totalitare a fost luat de alte forme subtile de rătăcire a persoanei umane, de la adevărul credinţei. În numele unui respect pentru om, greşit înţeles, după 17 ani de la căderea comunismului, vedem cu durere că şi la noi Ortodoxia şi icoanele ei redevin ţinta unor atacuri nedrepte. O arată cele două campanii agresive din toamna anului 2006 pentru eliminarea orei de religie din învăţământul public, precum şi a icoanelor din şcoli. Un nou iconoclasm încearcă să-L alunge pe Hristos din conştiinţa publică, să-i priveze pe copii de învăţarea dreptei credinţe şi de contemplarea Feţei Lui divino-umane.

Prezenţa icoanelor în şcoli depăşeşte rolul de mijloc didactic intuitiv pe care îl poate avea la ora de religie, ele fiind imagini sfinte şi sfinţitoare care oferă autoritate divină în formarea intelectuală şi spirituală a tinerei generaţii…”

Nr. 966/21 februarie 2007
http://www.patriarhia.ro

In vederea declansarii actiunii in justitie impotriva Deciziei CNCD privind eliminarea din scolile publice a simbolurilor religioase:

Rugam parintii [din Bucuresti] care au cel putin un copil inscris intr-o forma de invatamant public, care au indeplinit procedura prealabila (contestarea deciziei la CNCD), pot face dovada acesteia si sunt dornici sa sprijine actiunea PÂNA LA CAPAT, sa ne contacteze prin email la adresa contact@altermedia.ro. Asiguram asistenta juridica gratuita. Va rugam si insistam pentru seriozitate. Multumim.

Ioachim Arnăutu [preluare de la ro.altermedia.info]

Iconoclasmul în primul mileniu creştin

După marile dispute hristologice din primele secole creştine (arianismul, nestorianismul, monofizismul etc), la care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au răspuns în chip limpede şi desluşit, arătând că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat pentru mântuirea oamenilor, în secolul al VIII-lea izbucneşte cu violenţă un alt conflict, legat de reprezentarea Lui, a Maicii Sale şi a sfinţilor în icoane – iconoclasmul (lupta împotriva folosirii icoanelor în cultul Bisericii).

Sfinţii Părinţi ai Bisericii au gândit arta creştină ca o ilustrare a învăţăturii Bisericii, astfel că icoana nu este un simplu accesoriu cultic, nici nu are menirea de a împodobi lăcaşurile de cult, ci este o mărturisire de credinţă ortodoxă, cu un profund caracter dogmatic. Fiind purtătoarea unui mesaj dogmatic, icoana a avut dintotdeauna rolul de a îndruma omul către cele dumnezeieşti şi de a oferi modele cât mai accesibile şi uşor asimilabile.

Datorită înălţimii învăţăturii ortodoxe, încă de la începuturile creştinismului, au existat tendinţe iconoclaste, ce s-au menţinut în comunităţile montaniştilor, novaţienilor sau paulicienilor. Apariţia unui curent iconoclast puternic la nivelul Bisericii ca întreg a fost doar o chestiune de timp, care avea nevoie de un context favorabil pentru a se manifesta.

Citeste mai mult »

ACTUALIZARE 20.02.2007: Dupa remiterea Memoriului de mai jos Parlamentului Romaniei, cateva dintre organizatiile contestatare au primit din partea CNCD un raspuns foarte sumar, in care se arata ca “intrunit in data de 25 ianuarie 2007, Colegiul Director al CNCD a hotarat respingerea cu unanimitate de voturi a tuturor contestatiilor la Decizia nr. 323/2006.” Dupa datele noastre, doar un numar foarte mic de persoane juridice au primit acest raspuns, absolut identic, in conditiile in care s-au inregistrat peste 650 de contestatii. Pe langa faptul ca raspunsul este nemotivat, nerespectand asadar procedura legala care obliga CNCD a-si explica toate hotararile, ne intrebam de ce, daca intr-adevar Colegiul Director s-a intrunit pe 25 ianuarie (data care oricum depasea termenul de 30 de zile in care contestatiile trebuia sa fie rezolvate), raspunsurile au fost trimise abia mult mai tarziu, dupa remiterea Memoriului, si doar catorva organizatii, semnatare ale Memoriului si apropiate acestora? Stranie coincidenta.

Consideram ca, in realitate, Colegiul Director al CNCD, fie din indolenta, fie sfatuit (prost) de aceleasi organizatii ale retelei Soros (in special Centrul pentru Resurse Juridice) care l-au consiliat intru luarea mult blamatei Decizii, NU s-a intrunit niciodata pentru discutarea contestatiilor, mizand pe o fragmentare si lipsa de coeziune a miscarii civice anti-iconoclaste, alcatuite ad-hoc. Intreaga atitudine a conducerii institutiei in “chestiunea icoanelor” ne face sa concluzionam ca doar remiterea acestui Memoriu, prin care reprezentantii “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios” semnalau Parlamentului neindeplinirea atributiilor legale de catre CNCD, a trezit din lancezeala numitul organ al administratiei publice centrale care a incercat astfel sa-si repare imaginea. Tertipul nu va fi insa de folos CNCD, care va fi oricum actionat in instanta.

MEMORIU

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii nu a raspuns nici uneia din contestatiile depuse in urma cu peste 50 de zile la decizia privind prezenta simbolurilor religioase din scolile publice

Catre Parlamentul Romaniei

In atentia:
Presedintelui Senatului, Nicolae Vacaroiu, a Presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu
Comisiilor pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei si petitii
Comisiilor pentru invatamant, stiinta, tineret si sport

Domnilor Presedinti,
Doamnelor si domnilor parlamentari,

“Coalitia pentru respectarea sentimentului religios”, un organism al societatii civile constituit din 150 de organizatii neguvernamentale romanesti si 5000 de semnatari ai unei Petitii pentru pastrarea Icoanelor in Scoli, va aduce la cunostinta urmatoarele:

Citeste mai mult »