Ministerul Educaţiei şi Cercetării respinge recomandarea CNCD
12/12/2006Comunicat www.edu.ro
Prezenţa simbolurilor religioase în şcoli trebuie să fie decisă de comunitate, de părinţii elevilor şi, nu în ultimul rând, de şcoală
12.12.2006
Ministerului Educaţiei şi Cercetării i-a fost transmisă Hotărârea nr. 323/21.11.2006 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării privind elaborarea şi implementarea unor norme interne, care să reglementeze prezenţa simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public din România. Anterior primirii acestui document, MEdC şi-a exprimat dorinţa de a iniţia o dezbatere pe această temă în Comisiile de învăţământ din Parlamentul României, precum şi cu Federaţia Naţională a Asociaţiilor de Părinţi. Cu toate acestea, MEdC a fost acuzat că „se spală pe mâini”, motiv pentru care se impun următoarele precizări:
1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării tratează această problemă cu maximă responsabilitate şi apreciază că poporul român este un popor credincios, care a reuşit, graţie credinţei, să depăşească 50 de ani de interdicţii.
2. Intervenţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru înlăturarea simbolurilor religioase din sălile de clasă ar fi total deplasată şi ar restricţiona libera opţiune. În plus, atât petiţionarul, cât şi emitenţii deciziei omit un aspect important: prezenţa icoanelor în unităţile de învăţământ nu este consecinţa unui ordin ministerial, ci o hotărâre a societăţii civile. Prin urmare, trăind într-o societate democratică, decizia trebuie să aparţină tot părinţilor, comunităţii locale şi nu în ultimul rând şcolii.
3. În virtutea principiilor democratice, considerăm că există prerogative naturale ce nu trebuie îngrădite de acte normative. În consecinţă, dorim ca într-o unitate şcolară normele interne care să reglementeze prezenţa simbolurilor religioase să fie stabilite de comunităţile locale şi suntem de acord cu o abordare diversificată, funcţie de apartenenţa religioasă a populaţiei. Cu o singură condiţie: respectarea Legii învăţământului care interzice prozelitismul religios în şcoli.
Director,
Mircea MUREŞAN
Postat in stiri |
December 14th, 2006 at 5:27 pm
In sfarsit ceva bun de la educatie, un act de justete; speram sa tina!
December 28th, 2006 at 4:02 am
Doamne, tine-i uniti pe romani!!! Deschide-le mintea si invata-i din nou sa te iubeasca!!! Nu ne lasa, Doamne!!! Revarsa mila ta peste noi!!! Iarta-ne Doamne!!! Ajuta-i, Doamne, si pe ei, ca nu stiu ce fac
December 29th, 2006 at 4:49 pm
Cred ca Ministerul Educatiei a facut bine sa nu se lase prada, cel putin deocamdata, acestei ispite venite din partea Ligii Pro-Europa!!! Cred ca reprezentantii acelei ligi uita un lucru esential- chiar si marii oameni de cultura au sustinut ca religia, alaturi de traditii, limba, etc, face parte din mostenirea nationala, e oarecum cartea de vizita a natiunii. Asadar un act gen scoaterea icoanelor din scoli ar echivala cu anularea dimensiunii spirituale a poporului roman, una dintre cele mai importante. Ce rau face o icoana daca sta in clasa? Am studiat 12 ani religia in scoala si niciodata nu m-am simtit “ofensata” de prezenta unei icoane, mai mult, atat pe mine cat si pe colegi acest lucru ne-a stimulat spre o mai adanca invatatura!!! Intr-adevar, Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac! La Revolutie toata lumea se plangea ca religia nu e libera, acum cand e libera nimeni nu o mai vrea. Aceasta schimbare de atitudine din partea unora mi se pare de-a dreptul aberanta!!! Le-as comunica celor de la Liga Pro-Europa urmatorul lucru- faptul ca vom fi si noi parte din aceasta organizatie suprastatala (UE) nu inseamma ca trebuie sa ne anulam ca popor pentru niste tari care pana acum nici nu le-a pasat de noi, ci ne vor folosi ca o mana de lucru ieftina,un fel de renastere a coloniilor istorice. Nu doresc sa jignesc pe nimeni, nici chiar pe cei de la aceasta Liga, insa daca intr-adevar ar dori sa faca ceva bun ar trebui ca prin campanii sustinute sa contribuie la eliminarea violentei din scoli (si nu a icoanelor care nu au incitat niciodata la asa ceva!!!), la promovarea unei mai bune comportari in unitatile de invatamant preuniversitar, la eliminarea desfarului si a avorturilor( caci oricum detin recorduri mondiale in acest domeniu, noi care ne consideram tara crestina- nu se prea vede), la imbunatatirea situatiei pensionarilor si a batranilor. Dar evident, cand romanul nu are ce face gaseste pete in Soare, nu??? Sa fim seriosi, exista probleme mult mai grava, iar prezenta icoanelor in scoli nu poate fi considerata o “problema” din moment ce nimeni nu s-a plans in acest sens!!! Ne mai miram ca vin inundatiile peste noi…Dar va veni si mania lui Dumnezeu mai devreme sau mai tarziu!!! Si inca un lucru, mi se pare total dezonorant pentru aceasta Liga,(care dupa cum se intituleaza ar fi de partea Europei “civilizate”, ca si cum noi am fi cumva barbari)sa umble cu chestionare prin scoli fara stirea Ministerului, e legal sau nu stimata Liga Pro-/Europa, avand in vedere ca scopul dumneavoastra nu e desfasurarea de activitati educative!! Impresia mea e ca Liga promoveaza un comportament de prost gust si un circ ieftin, parca de asta mai aveam nevoie acum in prag de aderare, de inca o situatie de instabilitate!!! S-a invocat motivul ca prezenta icoanelor i-ar incomoda pe cei de alta religie sau pe atei, dar oare pe adevaratii elevi crestini nu ii deranjeaza comportamentul promovat in jurul lor?? Dar cum sa dea cineva castig de cauza unui elev crestin in adevaratul sens al cuvantului??? Sper din tot sufeltul ca icoana ortodoxa si Cel reprezentat pe ea va ramanea acolo unde ii este locul, atat in sufletele crestinilor (in special dupa integrare), dar si in scoli, spre vegherea acestui neam care da semne clare de “oaie pierduta a casei lui Israel:!!!
January 1st, 2007 at 1:05 pm
[...] fizice)Ministerul Educaţiei şi Cercetării respinge recomandarea CNCDIcoana ce ne ocroteşteCampania “Salvati icoanele copiilor” - TEXTUL CONTESTATIEI impotriva deciziei CNCD (pentru persoane juridice)Icoane pentru CNCDPe Ceahlau, nu vor fi scoli fara icoane !Presedintii Comisiilor de Invatamant aleCamerelor Parlamentului cer pastrarea icoanelor in scoliPersonalităţi pentru icoane (IV) [...]
January 8th, 2007 at 4:41 pm
Libertatea religioasă – un drept la care am renunţat de bună voie – Mihai Ciucă
Un paradox postrevoluţionar care uimeşte pe zi ce trece este indiferenţa cu care românii, în general, cât şi creştinii, mă refer în mod special la evanghelici, în particular, tratează problemele ‘cetăţii’ şi ale cetăţeanului. Am câteva idei în ce priveşte slaba responsabilizare a românului, dar în acest cadru mă opresc la a dezbate puţin poziţia creştinului, a bisericii şi a cultelor.
Creştinii români au trecut prin trei dictaturi consecutive în ultimul secol, una mai rea decât cealaltă. Multe biserici au fost închise sau dărâmate, în anumite perioade au fost interzise întâlnirile religioase, ori a fost exercitat un control draconic asupra lor, mulţi pastori şi credincioşi au avut de suferit, parte din ei cu ani grei de temniţă, parte fiind persecutaţi şi discriminaţi la locurile de muncă, copiii lor fiind batjocoriţi în şcoală sau exmatriculaţi, ori neprimind dreptul de a se înscrie la anumite şcoli fiindcă nu aveau origine sănătoasă. Pe vremea dictaturii legionare, pocăiţii erau învinuiţi de activităţi comuniste iar în regimul comunist au fost suspectaţi de legături periculoase cu ‘agenturili imperialiste’. Cărţi precum Calvarul României Creştine de Sergiu Grossu, sau chiar mediatizatul raport Tismăneanu, arată destul de fidel ce s-a întâmplat sub ultima dictatură, cea care a robit fiinţa românească timp de aproape cinci decenii.
Anii aceştia de oprimare atee au scos în faţă oameni care au ştiut să spună un NU hotărât regimului ateu, asumându-şi orice risc ca preţ pentru dorinţa lor de a fi liberi să-şi practice credinţa. Am fost întotdeauna mândru de faptul că opoziţia creştină la regimul ateu a fost mai vie decât opoziţia politică la regimul totalitar. Rând pe rând, oameni precum Richard Wurmbrand, Iuliu Hossu, Tudose Constantin, Traian Dorz, pastorul Visky, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Iosif Ţon şi mulţi alţii au fost ca un vârf de lance al rezistenţei anticomuniste, rezistând cu demnitate persecuţiilor şi condamnărilor, fără a renunţa la demersul ce părea nebunesc în acele vremi, obţinerea libertăţii religioase.
După revoluţie m-aş fi aşteptat ca, după ce au fost izgoniţi atâta amar de vreme din viaţa cetăţii, creştinii să devină mai responsabili cu rolul pe care îl au de jucat în societate. În aceşti 16 ani a fost votată şi răsvotată Constituţia, au fost votate multe legi importante pentru viitorul acestei ţări, a fost decisă o viziune politică şi economică, de aderare la pactul nord-atlantic şi la UE, decizii cu implicaţii serioase asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului şi, ca bomboana de pe colivă a venit în al 12-lea ceas mult aşteptata lege privind regimul cultelor şi libertăţii religioase. Din păcate creştinii nu şi-au pus aproape de loc amprenta asupra acestor legi care ne vor guverna de acum înainte şi glasul lor a fost mult mai anemic în cetate, chiar în comparaţie cu regimul anterior.
Mai ales de rău augur mi s-a părut delăsarea în ce priveşte această ultimă lege, ce vine ca un stigmat asupra naţiunii noastre, lege care, anacronică chiar din titlu, stabileşte un ‘regim’ pentru cultele religioase, ‘raţionalizând’ libertatea religioasă. Pentru ochiul avizat şi nepartizan care parcurge textul ei, devine foarte evident că ‘regimul’ acesta diferă de la unii la alţii şi asistăm la paradoxul în care deşi constituţia asigură egalitatea fiecărui cetăţean, indiferent de religia lui, noua lege stabileşte regimuri sau grade de libertate diferită pentru indivizi, în funcţie de apartenenţa lor religioasă. Mai observăm un alt indiciu de democraţie originală: această lege este concepută aşa încât să protejeze pe cei mulţi în faţa ‘pericolului’ reprezentat de cei puţini, în loc să protejeze, cum e normal, minorităţile de abuzurile majorităţii. De asemenea, legea face diferenţă între culte, unele fiind recunoscute, altele fiind nerecunoscute. Paradoxal, deşi le cataloghează drept nerecunoscute, această lege sfidează ridicolul prin a le norma acestora modul de funcţionare, obligându-le să activeze ca asociaţii religioase sau grupuri. Cu alte cuvinte nu-i recunoaştem dar suntem cu ochii pe ei şi avem grijă să-i închidem într-un ţarc. Într-un alt context istoric sunt convins că acest ţarc ar fi fost lagăr sau puşcărie, dar aceasta este concesia făcută de guvernanţi vremurilor actuale. În fine, legea nu doreşte a implementa principiul separării statului de biserică, ba încă statul doreşte în mod explicit să menţină un cordon ombilical, finanţând generos cultele dispuse să primească arginţi de-a moca, menţinându-se astfel o pârghie majoră de influenţă asupra lor.
Proiectul acestei legi a dezamăgit atât de mult încât a fost etichetat de către Comisia Helsinki din Congresul SUA ca fiind cea mai nedemocratică lege a cultelor din întreg spaţiul OSCE. De fapt, în spiritul ei, această lege este nedreaptă, fiind restrictivă în mod selectiv, făcând pe unii chiar să regrete vechea lege dată de comunişti. Cei care au conceput-o în mod clar nu au fost motivaţi de dorinţa de a elabora o lege echitabilă ci de gândul cum să restrângă mai mult posibil libertăţile religioase, păstrând totuşi o aparenţă democratică.
Nu avem motive să ne bucurăm de apariţia acestei legi, limitările ei le vom resimţi cu siguranţă în anii care urmează. Ceea ce doare este ineficienţa creştinilor evanghelici de a se implica activ în viaţa cetăţii, mai ales în ce priveşte legea care le va stabili ‘raţia’ de libertate.
Fără a avea pretenţia de a fi exhaustiv, prezint în continuare câteva motive. Raţiunea includerii lor pe această listă nu se vrea una critică, ci doreşte a fi un semnal de alarmă.
1. Există larg răspândită o mentalitate păguboasă cum că nu e treaba noastră să ne implicăm în procesul legislativ, fiindcă biserica are altceva de făcut. Este evident faptul că dacă nu cerem, nu primim şi chiar dacă Dumnezeu ne dă, nu ne bagă şi în traistă…
2. Avem de-a face cu o delăsare a individului, o abdicare de la exerciţiul responsabilităţii, chiar şi în cazul persoanelor cu potenţial, prin pasarea problemei asupra cultului, uniunii etc. Dar fără o mişcare de jos în sus, fără un suport sesizabil al maselor de credincioşi, eventuale demersuri ale cultelor sunt sortite eşecului.
3. Reprezentanţii cultelor, mă refer atât la cele recunoscute dar şi la cele nerecunoscute, suferă, cu mici excepţii, de miopie parohialistă şi nu văd sau nu sunt interesaţi de problema libertăţii religioase pe ansamblu ci îi doare doar de libertatea ‘lor’. Este o copilărie să crezi că o lege care aparent ţie îţi asigură un oarecare confort în detrimentul altora va fi bună. Fiindcă o lege nedreaptă îşi va arăta mai devreme sau mai târziu caracterul nedrept în aplicări strâmbe chiar împotriva celor care azi se simt protejaţi de ea.
4. Foarte mulţi, după ce au lecturat-o au declarat că oricum e un pas înainte, chiar dacă nu e perfectă, luând decizia să nu se implice în nici un fel. Mă întreb oare de ce are nevoie România ca oamenii să se trezească la realitate şi să nu se mai mulţumească cu jumătăţi de măsură? O nouă dictatură? O nouă Revoluţie?
5. Inexistenţa unei prezenţe media la nivel naţional. Nu există o publicaţie de opinie evanghelică, nu avem o agenţie de ştiri, Radio Vocea Evangheliei are o acoperire bună dar totuşi Vocea Evanghelicului e de neauzit. Unu: fiindcă nu se produce, doi: fiindcă nu se mediatizează. Cultelor le sunt străine noţiunile de birou de presă, conferinţă de presă sau de comunicat de presă. Nu mai vorbesc de ne-prezenţa pe internet. Am iniţiat proiectul http://www.libertatereligioasa.ro după scoaterea la rampă a proiectului de lege, în urmă cu vreo 18 luni. Fără a avea un număr mare de vizitatori şi fără vreun efort publicitar, doar prin înscrierea în câteva motoare de căutare, în scurt timp a ajuns să aibă PageRank 5 în Google, fiind găsit după câteva cuvinte cheie, cum ar fi libertate sau libertate religioasă, pe unul din primele două locuri din milioane de opţiuni oferite de acelaşi Google. Lunar este vizitat de persoane din 15-20 de ţări. Nu am fost contactat de nimeni pentru a prezenta poziţia unui anumit cult sau pentru a lua cunoştinţă de vreun comunicat de presă emis de cultul respectiv. Pe http://www.comunicatedepresa.ro orice organizaţie se poate înscrie liber si are dreptul de a emite gratuit un comunicat de presa in fiecare luna, comunicat distribuit tuturor utilizatorilor înscrişi pe site, dintre care peste o mie sunt jurnalişti. M-am înscris în speranţa că o să aud ceva venind din direcţia cultelor dar degeaba… Am remarcat însă că liderii noştri de sistem emit bucuroşi opinii în limbi străine, când sunt intervievaţi de către agenţii străine şi chiar spun bine ceea ce spun. Asta semănă a desconsiderare faţă de oamenii propriului cult sau ai propriei ţări, fiindcă este absolut anormal să afli de luările de poziţie ale unui cult sau altul din interviuri date de lideri ai cultului în mass media internaţională. O consecinţă negativă imediată este că, procedând astfel, cultivă indiferenţa membrilor comunităţii faţă de aceste probleme.
6. Sunt sigur că în viitor mulţi se vor văita că sunt nedreptăţiţi, victimizându-se în faţa camerelor de luat vederi sau a microfoanelor celor dispuşi să-i bage în seamă, dar realitatea tristă este că în România, libertatea religioasă este un drept la care am renunţat împreună, de bună voie.