Search

Campania „Salvati icoanele copiilor” – TEXTUL CONTESTATIEI impotriva deciziei CNCD (pentru persoane juridice)

11/12/2006

Organizatiile non-guvernamentale si insititutiile care doresc sa depuna contestatie oficiala (“plangere”) impotriva deciziei CNCD de a recomanda eliminarea din scolile publice a simbolurilor religioase pot folosi textul de mai jos – sau descarcati de aici versiunea .doc

Evident ca poate fi folosit un text propriu, insa cu exceptia cazurilor in care aveti la dispozitie un jurist care poate scrie o contestatie argumentata, recomandam folosirea celei de mai jos.

Modalitati de depunere (data limita este 20 decembrie 2006!):
– prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire
– direct la sediul CNCD (cereti numar de inregistrare, pe loc)
– prin fax (sunati imediat si cereti numar de inregistrare)
Va rugam urmariti conetstatia si solicitati numar de inregistrare!
Trimiterea prin email sau fara semnatura reprezentantului si stampila nu este recomandata si nu are valoare juridica.

Actualizare 14.12.2006: Solicitam tuturor organizatiilor interesate in aceasta cauza sa depuna contestatie. NU VA LASATI INSELATI DE REFUZUL MINISTERULUI EDUCATIEI DE A APLICA RECOMANDAREA. Trebuie facut tot posibilul ca RECOMANDAREA SA FIE DESFIINTATA IN INSTANTA, pentru a evita ca ea sa fie utilizata de un guvern viitor in cazul in care ramane definitiva.

Textul pentru persoanele fizice care doresc sa depuna contestatie: click aici. Succes!


————–

Către

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării,
Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3, intrarea 5, et. 2, sect. 1, Bucureşti
tel./fax: 021/312 65 78 – 021/312 65 79 – 021/312 65 79 – 021/312 65 85
email contact@cncd.org.ro

Domnule Preşedinte,

Subscrisa [DENUMIREA ORGANIZATIEI/INSTITUTIEI] …………………………………..…, cu sediul în [ADRESA COMPLETA] ………………….…, în baza prevederilor Legii 554/ 2004 şi OG 137/2000, formulez prezenta:

PLÂNGERE

prin care solicit revocarea în parte a Hotărârii Colegiului Director al C.N.C.D. nr. 323 din data de 21.11.2006, respectiv respingerea celui de al doilea capăt de cerere al petiţionarului Emil Moise privitor la afişarea simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public, pentru următoarele motive:

1. Petiţia formulată de Emil Moise era tardiv introdusă in conformitate cu art. 195 alin. 1 din OG 137/2000, întrucât petentul avea cunoştinţă de aspectele semnalate cu mult mai mult de 1 an de zile, dovadă fiind şi acţiunea sa în justiţie respinsă irevocabil de Curtea de Apel Ploieşti;

2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 195 alin. 4 din OG 137/2000, fără citarea părţilor. Dispunând elaborarea unei norme pentru toate instituţiile de învăţământ public din România, C.N.C.D. trebuia să citeze nu numai Ministerul Educaţiei şi Cercetării ci şi toate instituţiile de învăţământ cu personalitate juridică, conform Legii 84/1995 şi structurile reprezentative ale profesorilor, elevilor şi părinţilor. De asemenea se impunea citarea cultelor recunoscute în România întrucât simbolul religios, elementul central al petiţiei, se impunea definit;

3. Fiind semnată numai de tată, petiţia trebuia respinsă ca nesemnată. Interesul copilului poate fi reprezentat numai de ambii părinţi care, în conformitate cu prevederile Legii 272/ 2004, „sunt responsabili de creşterea copilului lor”. Mai mult decât atât, părinţii sunt obligaţi de aceeaşi prevedere legală să ţină seama de opinia copilului, iar demersul tatălui este în contradicţie cu opţiunea şi voinţa copilului, manifestată prin participarea la orele de religie, ore la care prezenţa este opţională;

4. Hotărârea C.N.C.D. este nemotivată întrucât invocă pe de o parte jurisprundenţa naţională din Germania, Italia şi Polonia în situaţii identice cu soluţii contrare hotărârii C.N.C.D. şi pe de altă parte pasaje scoase din context şi trunchiate ale unor decizii C.E.D.O. fără nici o legătură cu speţa de faţă;

5. Petiţia trebuia respinsă ca fiind formulată în numele unei persoane lipsită de interes. Fiica petentului este de religie creştin ortodoxă şi participă la orele de religie. Faţă de această apartenenţă religioasă declarată şi manifestată, prezenta petiţie nu se susţine, nici chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că prezenţa unei icoane ar crea o situaţie discriminatorie pentru un neortodox;
ÃŽn plus nu se probează un interes personal, născut şi actual pentru formularea celui de al doilea capăt al petiţiei care priveşte retragerea simbolurilor religioase din celelalte instituţii de învăţământ public din România, eventualitatea admiterii acestui capăt al petiţiei neprofitând fiicei petiţionarului în nici un mod;

6. Hotărârea C.N.C.D. este contradictorie şi încalcă principiul autorităţii de lucru judecat. Deşi la primul capăt de cerere al petiţiei lui Emil Moise, C.N.C.D. constată că în cazul Liceului de Artă „Margareta Sterian” din Buzău există o decizie irevocabilă prin care simbolurile religioase se menţin în această unitate şcolară, prin soluţia dată la cel de al doilea capăt de cerere se dispune eliminarea simbolurilor religioase din toate instituţiile de învăţământ public, deci şi din Liceul de Artă „Margareta Sterian”. ÃŽn plus, recomandând afişarea simbolurilor doar în cursul orelor de religie sau în spaţiile destinate exclusiv învăţământului religios, în liceele de artă, de exemplu, nu se vor mai putea picta şi expune icoane, în condiţiile în care icoana reprezintă una dintre cele mai vechi şi consacrate forme de expresie artistică;

7. Petiţia a fost admisă cu încălcarea art. 195 alin. 6 din OG 137/2000 întrucât petentul nu a dovedit nici măcar prezenţa fizică a simbolurilor religioase în instituţiile de învăţământ public din România, cu atât mai puţin existenţa vreunei discriminări directe sau indirecte produse de acestea. Deşi C.N.C.D. nu constată existenţa nici măcar a unei singure situaţii individuale de discriminare prin prezenţa simbolurilor religioase în vreo instituţie de învăţământ public, întrucât nu se pronunţă pe primul capăt de cerere – singurul caz concret prezentat spre analiză, C.N.C.D. emite o recomandare cu caracter general, nefundamentată pe nici o situaţie individuală dovedită;

8. Simbolurile religioase au fost scoase din instituţiile de învăţământ public exclusiv în perioada comunistă în baza prevederilor constituţionale care stabileau că „şcoala este despărţită de biserică” (art. 27 din Constituţia R.P.R. – 1948, art. 84 din Constituţia R.P.R. – 1952, art. 30 din Constituţiile R.S.R. -1968, 1969, 1972, 1974, 1986). ÃŽntrucât în noile texte constituţionale postcomuniste acest tip de prevedere nu mai există, nu mai există nici un temei legal pentru înlăturarea simbolurilor religioase din şcoli;

9. Hotărârea C.N.C.D. este fundamentată pe principiul „caracterului laic al statului”, principiu care nu se regăseşte enunţat în nici un act normativ;

10. Decizia de eliminare a simbolurilor religioase din instituţiile de învăţământ public nu reprezintă un act neutru, ci încearcă să elimine valorile religioase din actul educaţional în baza unor principii având ca fundament o altă doctrină, cea ateistă. Reintroducerea simbolurilor religioase în şcoli, acolo unde acest lucru s-a întâmplat, s-a făcut în mod spontan, reprezentând libera opţiune a elevilor, părinţilor şi profesorilor şi nu ca rezultat al vreunei constrângeri sau prevederi normative. ÃŽn fapt hotărârea C.N.C.D. încearcă impunerea din exterior a unei doctrine străine comunităţii respective prin eliminarea formelor de manifestare exterioară a celeilalte;
Chiar dacă pentru elevii şi profesorii credincioşi simbolurile respective pot îmbrăca valori religioase, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa italiană, pentru celelalte persoane funcţia acestora se rezumă la cel mult una cultural- istorică. Distincţia între un simbol religios şi un obiect de artă o constituie venerarea care este un element de natură subiectivă şi care ţine de libertatea individuală de conştiinţă şi expresie. Simpla afişare unui simbol religios nu obligă la venerarea lui;
ÃŽn plus personajele şi evenimentele la care fac trimitere simbolurile religioase sunt reale şi au marcat istoria întregii omeniri. ÃŽn şcoli sunt prezente şi utile imaginile unor mari personalităţi ale istoriei, filozofiei, ştiinţei şi culturii, deci în această categorie cu atât mai mult îşi poate găsi locul Iisus Hristos, anul naşterii Lui reprezentând reperul la care ştiinţa istoriei raportează orice eveniment;

11. Pentru persoanele care se declară credincioase, hotărârea C.N.C.D. încalcă prevederile art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care stipulează că „orice om are dreptul de a-şi manifesta religia în public”. Prin „public” legiuitorul român a înţeles orice loc accesibil publicului, de faţă cu două sau mai multe persoane sau într-un mod în care ar putea ajunge la cunoştinţa publicului, deci inclusiv în instituţiile de învăţământ public;

12. Hotărârea C.N.C.D. este pronunţată cu ignorarea realităţilor româneşti, fiind percepută de societate ca un act de agresiune asupra valorilor tradiţionale, spirituale, culturale şi istorice ale acestui popor. Hotărârea nu ţine cont de sensibilitatea deosebită a creştinului ortodox faţă de problematica icoanelor datorată în special celor două secole de persecuţii iconoclaste ce au dus la moartea şi torturarea a mii de creştini. Ortodoxia însăşi se identifică cu cinstirea icoanelor, singura sărbătoare dedicată ortodoxiei fiind Duminica Ortodoxiei, sărbătoare care a fost instituită tocmai pentru a aminti peste milenii de teroarea iconoclastă.

Data Semnătura şi stampila

———————————–

Postat in actiuni | Nu sunt comentarii »

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.

TRAFIC TRIPUL - Directo Web