Search

Teodor Baconschi: Jos icoanele?

5/12/2006

Teodor Baconschi: Jos icoanele?, Dilema Veche, nr 149/01.12.2006

“Zugravirea” divinului a devenit posibila si pastoral dezirabila gratie intruparii Cuvantului. Asa suna – in termenii de azi – vechea hotarare a Sinodului VII Ecumenic (tinut la Niceea, in 787). Prin acea invatatura, sanctionata dogmatic, Biserica inca unitara a pus capat unui conflict cunoscut in istoria sa drept “criza iconoclasta”. Certurile pe aceasta tema au aparut inca din primele secole. Epifaniu de Salamina era “iconoclast”. Ioan Damaschinul a fost “iconodul”. Cand bazileii insisi au pus la indoiala cultul icoanelor, Bizantul a luat foc. Disputa nu era nici pur teologica, nici pur estetica. Avea o dimensiune psihologica (omul e mai sigur pe el daca nevazutul capata un chip). Avea si o latura politica, pentru ca puterea vrea nu doar reprezentanti, ci si reprezentari.

In arta religioasa, ortodocsii au ramas la doua dimensiuni. Occidentalii au admis pe deasupra statuarul hagiografic. Mai tarziu, protestantii s-au intors la iconoclasm, abolind orice infatisare, fie ea icoana, statuie de sfant sau crucifix. O mare parte din aceasta mostenire a cimentat mentalitatea laicismului modern si revolutionar. De la 1789, pana la distrugerile republicane din Spania razboiului civil si persecutiile staliniste, europenii au tot casat “idoli”, pe care i-au inlocuit cu mai sanatoasele dictaturi omenesti.


Am rezumat brutal doua milenii de controversa pe marginea imageriei sacre, pentru a le aminti cititorilor ca recentul scandal romanesc pe tema “afara icoanele din scoli” nu e originala. In ultimii ani, ea a fost repusa pe tapetul public si prin Franta (afacerea “fularului islamic”) sau aiurea. Doua sunt tezele: una care zice ca scoala e spatiu public, aconfesional, neutru si golit de orice aspiratie spirituala. Alta care sustine contrariul, si anume ca prezenta icoanelor sau a crucifixelor in scoli genereaza o binevenita stare de pietate, cumintenie si respect, deloc nepotrivite intr-o natiune cu o confirmata si zdrobitoare majoritate de insi credinciosi.

Problema a fost mestecata la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, sesizat de falanga militanta a ongismului politiceste corect. I s-au dat replici dinspre Biserici si Culte, dar si din cercurile intelectuale care nu se rusineaza nici cu Iisus Hristos, nici cu patrimoniul crestinismului. O sa anticipati situarea mea de partea ultimilor. Aveti dreptate. Nu mi se pare ca iconoclastul domn Emil Moise (a carui “scanteie” a provocat incendiul mediatico-institutional) are dreptate atunci cand compara icoana Maicii Domnului cu tablourile lui Ceausescu. Religia nu e bagata pe gatul nimanui. Elevii se pot declara atei. Parintii pot alege ca ei sa nu mearga la orele unde se vorbeste despre Dumnezeu, despre relatia lui cu omenirea si despre revelatia crestina. E abuziv sa asimilezi credinta unui tanar cu indoctrinarea marxist-leninista. Experienta religioasa se naste din libertate, nu din necesitatea doctrinara proclamata fara drept de apel.

Ca ortodoxia – sau alta confesiune – e liber aleasa sau respinsa se vede foarte bine printr-o demonstratie a contrario. Tot mai multi elevi se inchina la cultul tehnologiilor, sacrifica pe altarul MTV si slujesc, nestanjeniti de vreo pedagogie desueta, ca mici preoti ai consumismului mai mult sau mai putin halucinogen. Exista contra-tendinte, mode tiranice subsumate unui mainstream international care se alimenteaza din ideologii neopagane (New Age, Waldorf, scientologie etc.) si nimeni nu a denuntat, in aceasta zona, riscul instrumentalizarii sau al manipularii constiintelor. Taman icoanele, batranestile icoane ortodoxe, au starnit mania puristilor, de parca protestul lor ar prefata o lume libera de constrangeri si nu o alternativa cel putin la fel de “presanta” si “discriminatorie”.

Eu sper ca exponentii “institutiilor abilitate” si politicienii sa nu apere icoanele din populism ortodoxist, ci de dragul unei traditii pe care chiar o respecta in inima si mintea lor. Mai ales ca nu de pacate ducem lipsa, ci de iertare si buna intelegere.

Postat in articole | 1 Comentariu »

One Response

  1. Gabriel Alexe Says:

    Pana la urma este o problema ata de cultura si educatie (ne)primita de acasa, dar si de indoctrinarea la care respectivii membrii ai CNCD au fost supusi.

    SNSPA, pe buna dreptate mostenitoarea a unei bune parti a corpului profesoral de la Academia Stefan Gheorghiu, indoctrineaza cursantii sai in ideologia neoliberalismului; doctrina iudeo-crestina, spun ei, dar la fel de iudeo-crestina este si… comunismul. In definitiv, ambele propovaduiesc aceeasi docrina eshatologica a unui milenism pamantesc (ca si o mare parte a cultelor neoprotestante), numai ca desacralizat.

    Pericolul vine atunci cand ideologia, de la simpla idee devine lege in stat. Obligatorie, impusa neconditionat, omul de rand e obligat sa sustina rolul conducator al clasei muncitoare ori drepturile unor asa-zise minoritati sexuale. Acum va fi obligat sa scoata icoanele din scoli. Ce vor pati acei profesori si directori de scoli care se vor opune? Vor fi trimisi la Aiud, Gherla, Siberia ori Arhipelagul Gulag?

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.

TRAFIC TRIPUL - Directo Web